Un caine si o pisica sub acelasi acoperis

Dimineata incepe cu doua feluri de nerabdare. Cainele asteapta la usa, cu coada in miscare. Pisica sta pe marginea patului si se uita lung, ca si cum ar vrea sa spuna ca ea a fost acolo prima. Asa arata multe case cu doi locatari blanosi.

Convietuirea lor nu are o reteta fixa. Fiecare animal vine cu obiceiurile lui, iar familia invata din mers ce merge si ce nu. Se schimba si cumparaturile. Pe lista apar jucarii diferite si doua pungi separate, una cu hrana caini si alta pentru pisica. Camara se imparte si ea, la fel ca timpul stapanilor.

Lucrurile se aseaza cu timpul. Un caine si o pisica pot imparti aceeasi casa in pace, atata vreme cat fiecare are un colt doar al lui si un ritm pe care familia il respecta.

Doua mese in colturi diferite

Masa e primul loc unde se vad diferentele. Cainele mananca de obicei repede, cu nasul adanc in bol. Pisica ciuguleste, se opreste, pleaca si revine dupa o vreme. Daca bolurile stau unul langa altul, cainele ajunge destul de des sa termine si portia ei.

Multe familii rezolva asta prin inaltime. Bolul pisicii urca pe un pervaz, pe o masuta sau pe un raft la care cainele nu ajunge. Acolo sta, de regula, hrana uscata pisici, pe care ea o poate gusta in liniste, fara sa se uite peste umar. Cainele isi primeste portia jos, in bucatarie. Cateva obiceiuri tin ordinea la ora mesei:

• bolurile asezate in camere diferite sau la inaltimi diferite
• un program de masa pe care cainele il recunoaste
• un loc ferit pentru pisica, departe de zona de joaca
• apa proaspata pentru fiecare, in vasul lui

Fiecare animal are gusturile lui la masa. Pentru intrebarile legate de ce si cat primeste fiecare, medicul veterinar ramane omul potrivit. Familia se ocupa de partea practica, adica de loc si de ordine.

Ingrijirea blanii, in doua stiluri

Pisica isi face toaleta singura, de mai multe ori pe zi, cu o rabdare care ii amuza pe cei din jur. In multe case, baia ramane pentru ea un eveniment rar. Cand totusi vine momentul, stapanii folosesc un sampon pisici, tinut separat in dulapul din baie, ca sa nu se amestece lucrurile.

Cainele e alta poveste. Se tavaleste prin iarba, intra in balti si aduce acasa jumatate din parc. Pentru el, spalatul face parte din viata obisnuita, mai ales dupa plimbarile din zilele ploioase.

Doua animale, doua feluri de ingrijire. Diferenta tine de firea lor, nu de vreo regula scrisa undeva. Unii stapani isi tin un mic calendar pe frigider, ca sa stie cand a fost ultima periere si cand urmeaza o baie. Ajuta mai ales in saptamanile aglomerate, cand zilele trec pe nesimtite.

Periajul ca moment de liniste

Periajul are si o parte care nu tine de curatenie. E un moment in care animalul sta aproape de om si se lasa atins. Multi caini il asteapta cu placere si se intind singuri pe covor.

Pisicile sunt mai pretentioase. Unele accepta peria doar pe spate, altele doar cateva clipe, pe canapea, la ora aleasa de ele. Daca stapanul insista, pisica pleaca pur si simplu. Cand e lasata sa decida ea, periajul devine cu timpul un mic ritual de seara, asteptat de ambele parti.

Un lucru simplu ajuta mult. Fiecare animal are peria lui, tinuta in alt loc din casa. Asa, mirosurile nu se amesteca, iar niciunul nu simte ca i s-a luat ceva ce ii apartine.

Ritmul unei zile obisnuite

Casele cu caine si pisica au, de obicei, un program care se formeaza singur. Cainele cere iesirea afara la ore aproape fixe. Pisica isi alege locurile dupa soare si doarme mult in timpul zilei, mutandu-se dintr-o camera in alta.

In multe case, ritmul asta ajunge sa fie cunoscut de toata lumea, inclusiv de vecini, care stiu la ce ora iese cainele. Fara ca cineva sa o scrie pe hartie, ziua capata o ordine destul de clara:

• dimineata, plimbarea cainelui si masa pentru amandoi
• la pranz, liniste in casa si somn pe pervaz
• dupa-amiaza, joaca scurta cu fiecare, pe rand
• seara, a doua plimbare si periajul pe canapea
• noaptea, fiecare in culcusul lui

Programul nu trebuie sa fie perfect. Conteaza ca animalele sa stie, in mare, ce urmeaza. Un caine care stie ca plimbarea vine sta mai linistit in casa. O pisica lasata in pace la ora ei de somn are mai putine motive sa se ascunda sau sa se supere pe cineva.

Locurile de odihna ale fiecaruia

Multe pisici cauta inaltimea. Un dulap, un raft liber sau o pernuta pe pervaz devin pentru ele un turn de observatie. De acolo urmaresc tot ce se intampla in casa, fara sa fie prinse in joaca uneori prea zgomotoasa a cainelui.

Cainele prefera de obicei un colt aproape de oameni. Un culcus moale langa canapea sau la capatul holului ii ajunge. Important e ca locul sa fie al lui si sa nu fie mutat des.

Cand fiecare are un refugiu, casa se linisteste. Pisica stie ca poate urca oricand, iar cainele invata ca acolo sus nu e treaba lui. Respectul asta reciproc se formeaza incet, fara graba si fara reguli impuse de nimeni.

Doua firi, aceeasi casa

Un caine si o pisica nu devin prieteni peste noapte. Uneori ajung sa doarma lipiti unul de altul. Alteori doar se tolereaza politicos, fiecare pe teritoriul lui. Ambele variante sunt in regula.

Ce conteaza pentru familie e echilibrul de zi cu zi. Mesele luate in colturi diferite si un program pe care animalele il pot ghici fac mai mult decat orice regula stricta. Din lucruri mici se construieste, saptamana dupa saptamana, o convietuire calma, fara certuri la bol si fara fugi pe sub pat.

Cu timpul, casa capata un ritm al ei. Cainele isi cere plimbarea, pisica isi cere linistea, iar oamenii invata sa le ofere pe amandoua. Asta e, pana la urma, partea frumoasa.